Jurnal de calatorie : city break Budapesta

Budapesta este, vorba aceea, la o aruncatura de bat de noi, locuitorii din vestul Romaniei si totusi, atunci cand ne planificam vacantele, uitam sa luam in calcul si capitala Ungariei. Mare pacat, caci Budapesta ofera chiar si celui mai pretentios turist, tot ceea ce acesta si-ar putea dori : de la bijuterii arhitectonice incarcate de istorie, muzee, panorame ravisante, bai renumite pe intreg mapamondul, o viata de noapte colorata, baruri si restaurante cu preturi accesibile.

Eu am fost de 3-4 ori in capitala Ungariei, dar imi doresc sa revin pentru ca inca mi-au ramas pe lista obiective de bifat. Daca va reamintesc si ca Budapesta a fost capitala imperiului Austro-Ungar (in secolul al XIX-lea) si face parte din reteaua oraselor Art Nouveau (alaturi de Oradea mea), cred ca v-am convins sa vizitati orasul de pe malul Dunarii cu prima ocazie !

slack-for-ios-upload-10

Va recomand ca atunci cand va planificati o excursie in Budapesta sa treceti si pe la gara. Noi am platit pentru un bilet intreg dus intors Oradea – Budapesta doar 95 ron. Drumul dureaza teoretic 4 ore 40 minute (incolo am pornit cu intarziere), iar trenul international este curat si ticsit de vorbitori de toate dialectele pamantului, de la englezi si unguri la chinezi.

Ajunsi la destinatie va sfatuiesc sa evitati taxiurile care va vor taxa mai scump doar pentru ca sunteti turisti (credeati ca doar taximetristii bucuresteni sunt ai naibii, nu ?). Puteti circula  comod si rapid cu autobuze sau metrou, iar un bilet e ieftin, in jur de 4 ron. Spre surprinderea noastra, am intalnit multi unguri care sa vorbeasca engleza.

Principalele obiective

Obiectiv meu preferat in acest city break a fost Bastionul Pescarilor, o terasa superba construita in stil gotic si neogotic intre anii 1892 – 1902 ! L-am vizitat in fiecare zi a sederii, dar am avut norocul sa-l pot admira si noaptea inaintea de culcare de pe geamul hotelului, alaturi de cladirea Parlamentului. Cu siguranta, constructia alambicata de piatra alba, strajuita de sapte bastioane o sa va inspire sa improvizati o sedinta foto ad-hoc, asa ca asigurati-va ca aveti baterie la telefon sau aparat de fotografiat.

slack-for-ios-upload

slack-for-ios-upload1

Langa Bastion se afla si Matyas templom, biserica realizata in stil gotic cu acoperis tip mozaic, care nu se poate compara cu nimic altceva din ce am vazut pana acum. A fost biserica domneasca a Imperiului Ungar si locul de botez, incoronare si prohodire a regilor maghiari. Mi-ar fi placut sa vizitez si interiorul cladirii care adaposteste muzeul de arta bisericeasca, cripta medievala, si capela Sf. Stefan unde isi fac somnul vesnic Bela al III-lea si al Ana de Chatillion insa, partenerul meu s-a opus vehement asa ca m-am multumit sa admir constructia doar din exterior.

slack_for_ios_upload_1025

De la Bastion am mers la castelul Buda, aflat la doi pasi distanta. Aici am dat peste ceva sau cineva, niste statui (sau poate oameni ?!) din ceara, inarmate care vegheau. Chiar daca le-am privit indelung, nu am reusit sa imi dau seama daca erau intradevar oameni, care se abtineau foarte bine sa se miste, sau statui de ceara bine executate. De la „chestiutele” inarmate, am trecut la ceva frumos ce nu necesita explicatii, o vedere asupra Dunarii si celor doua maluri, Buda si Pesta.

slack-for-ios-upload2

Castelul Buda, denumit in trecut si Palatul Regal, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO si adaposteste doua muzee. Ne-am propus sa vizitam a doua zi muzeul de arta si cel de istorie, dar din cauza unor neintelegeri nu am mai ajuns. Nu-i bai, macar avem motiv sa revenim ! Majoritatea muzeelor se inchid la ora 17.

slack-for-ios-upload5

slack-for-ios-upload7

Am petrecut multe ore din a doua zi plimbandu-ne pe ruta sugerata de GPS-ul telefonului spre Muzeul de Istorie Naturala. Muzeul este interesant, dar nu iesit din comun si cu mult sub nivelul muzeului Grigore Antipa din Bucuresti, dar macar am beneficiat de intrare gratuita. Mi-a placut colectia de roci, pietre pretioase si meteoriti, dar si Arca lui Noe cu animale impaiate.

slack-for-ios-upload-1

slack-for-ios-upload

slack-for-ios-upload-2

Initial am regretat faptul ca am pierdut multe ore pe drum pentru un obiectiv banal, dar gandind retrospectiv am realizat ca asa se cunoaste cu adevarat un oras; explorand nu doar zonele turistice, ci strazi aleatori, admirand trendul general arhitectural, oamenii, vestimentatia, mimica lor, stand pur si simplu pe banca unui parc despre care nu ai citit nimic in avans. Ne-am bucurat si de o vreme perfecta, motiv pentru care va recomand sa vizitati Ungaria la inceputul lui septembrie.

Vaci (strada) Uta esta un alt obiectiv recomandat de majoritatea website-urilor de profil. Personal nu m-am impresionat. O strada pietonala cum intalnesti in majoritatea oraselor mari, cu magazine (prea putine de lux), cafenele, cersetori, cateva flori, iar la lasarea intunericului aproape pustie.

slack-for-ios-upload-3

Seara de sambata ne-am petrecut-o in cea mai splendida cafenea din cate am vizitat : New York Budapesta Caffe. A fost construita in stil eclectic renascentist italian si inaugurata in octombrie 1894!

In prezent isi incanta vizual oaspetii, dar si auditiv, cu muzica live, dar cantata la un volum discret, care sa nu acopere discutiile centrate cel mai probabil in jurul decorului somptous, dominat de auriu si rosu si picturi italiene pe tavan, si le „bucura” papilele gustative cu o bucatarie multiculturala inspirata de monarhia Austro-Ungara.

Preturile sunt piperate in comparatie cu ceea ce suntem obisnuiti in Romania insa, eu mereu am mers pe principiul calitatea primeaza in fata cantitatii, astfel cred ca e de preferat sa ne tratam intr-un loc spectaculos, aparte si care va ramane bine imprimat in memoria noastra, decat sa mergem de cinci ori in locuri banale. Ca atare va recomand sa treceti si New York Caffe pe itinerariul vizitei voastre!

slack-for-ios-upload3

slack-for-ios-upload6

In ceea ce priveste mancarea, nu pot sa va recomand un loc anume. Noi am cinat la hotel dar si la un local de familie in Pesta, unde pretul mancarii a fost sub cele practicate in Romania, iar portile generoase. Prietenul meu a mancat un gulyas despre care a spus ca e mai bun decat cel mancat la Hotelul Hilton, asa ca merita sa apelati la Google si sa cautati restaurantele frecventate si recomandate de localnici. Apropo de gulyas, eu m-am ferit de mancarea ungureasca, dar sunt curioasa, voua va place?

slack-for-ios-upload4

Croaziera pe Duna

Intuitia feminina m-a facut ca dintre toate obiectivele pe care le aveam in minte, sa insist asupra croazierei pe Dunare, si bine am facut caci a fost highligh-ul city break-ului nostru!

Cladirile impozante luminate maiestuos, ritmurile clasice cantate live de orchestra, care se impleteau cu multitudinea de limbi vorbite de turisti, veselia lor, efervescenta sampaniei din paharele inalte si traseul lin al barcii, au fost ingredientele unei nopti de tinut minte!

slack-for-ios-upload-5

slack-for-ios-upload-4

Va recomand! Pe mine, o astfel de escapada ma umple de entuziasm, voie buna si imi asterne un zambet pe chip. Au dreptate oamenii de stiinta cand afirma ca experientele, nu obiectele, ne fac cu adevarat fericiti. Asa ca mai reduceti din sesiunile de shopping si rezervati-va cat mai curand urmatorul city break!

Contrastul celor doua „lumi”

Probabil ca o mare parte dintre cei care ma cititi acum, nu stiti ca Budapesta s-a format in urma unirii a doua orase aflate pe maluri opuse: Buda si Pesta. Faptul ca initial a fost vorba de doua localitati distincte poate fi simtita si astazi dupa sute de ani. M-a frapat diferenta pregnanta dintre Buda, istorica, eleganta, linistita, plasata pe dealuri si vai si cu stradute inguste si serpuite si Pesta de ses, nebunatica, agitata, cosmpolita, cu o noapte de viata despre care se spune ca rivalizeaza cu cea din Amsterdam si plina de contraste de genul: grupuri de tineri de diverse nationalitati care beau si socializeaza galagios la doar cativa metri de oameni ai strazii care se odihnesc pe astfaltul unui bulevard.

slack-for-ios-upload-8

slack-for-ios-upload-9

Ca sa ajungeti dintr-o „lume” intr-alta, puteti alege un mijloc de transport in comun, sau cel mai bine, alegeti sa parcurgeti pe jos unul dintre cele noua poduri ale Budapestei, cele mai cunoscute fiind Podul cu Lanturi (Széchenyi Lánchíd) , despre care ungurii spun ca este cel mai frumos din Europa si Podul Elisabeta (Erzsebet Hid). Budapesta mai are cinci poduri care leaga orasul de insule.

Slack for iOS Upload (6).jpg

Planuri de viitor ?

Am inceput aceasta poveste spunandu-va ca vreau sa revin in capitala Ungariei. Mi-ar placea sa vizitez si cladirea Parlamentului, probabil cel mai cunoscut obiectiv local, castelul Vajdahunyad, copia castelul Huniazilor din Hunedoara, Terror Haza, muzeu al comunismului si fascismului cu design aparte, muzeele din Buda Castle, una dintre renumitele bai si punctul cel mai inalt de belvedere, Citadela de pe dealul Gellert, si de ce nu, un club, ungurii fiind recunoscuti pentru spiritul lor petrecaret.

slack-for-ios-upload-11

Reclame

Jurnal de calatorie : Milano II (Lacul Como)

Mereu am avut o problema cu diminetile, pe care le percep doar ca finalul unei nopti, perioada a zilei care mi se pare mult mai fascinanta. Trezitul matinal mi se pare un soi de pedeapsa brutala, menita sa ne smulga din imbratisarea calda a pernelor si din fascinanta lume a viselor pentru a ne tranti in lume reala.

Perceptia mea despre dimineti a ramas aceeasi si in Italia, astfel ca degeaba patrundea soarele prin draperiile ciocolatii in camera noastra  de hotel, inundand-o cu lumina si caldura. Nu voiam sa parasesc patul prea curand. Totusi un gand ivit pe neasteptate m-a desteptat brusc : astazi mergem la Lacul Como, o locatie superba, sau cel putin asa pare dupa pozele pe care le-am vazut.

Rapid am facut un dus, am aplicat un machiaj natural si am ales o tinuta eleganta cu aer de croaziera. Un strop de parfum frantuzesc si ne aflam deja in tren, intr-o gara milaneza cu destinatia Como.

O ora mai tarziu, aveam in fata un infinit albastru, calm, protejat de Alpiii maiestosi. Cerul azuriu de iulie, pe care pluteau lin pufuleti albi perfecta tabloul si ne dovedea inca o data ca natura e un arhitect desavarsit.

IMG_2336 IMG_2395

Din localitatea Como, am luat funicularul ce opereaza de mai bine de 100 de ani spre comuna Brunate, situata la aproximativ 750 de metri deasupra nivelului marii.

Calm, o liniste rar intalnita astazi, stradute pietruite si inguste, vile somptuoase cu privelisti uimitoare si multa verdeata, cam asa ar fi putea descrisa pe scurt localitatea Brunate, prin care ne plimbam agale intr-o vineri.

IMG_3232 IMG_3215  IMG_2301  IMG_2303 IMG_2305

IMG_2341Urmatoarea destinatie a fost statiunea Bellagio, supranumita „Perla lacului Como”, iar planul era sa ajungem acolo cu vaporasul. Ne-am cumparat bilete, ne-am asezat pe bancutele de lemn, cu ochelarii de soare pe nas si aparatele foto in mana, pregatite sa imortalizam peisajul si sa uitam, macar pret de cateva minute, de problemele cotidiene, banale, pe care le avem cu totii.

Calatoria, desi placuta si linistita a inceput sa se transforme intr-una stresanta, presate fiind de ceas. Aveam de prins un tren inapoi spre Milano, din Como, iar statiunea Bellagio parea inca departe desi ne aflam de mai bine de doua ore pe apa.

IMG_2367

Am uitat insa de stres cand am coborat in Bellagio, un colt de paradis, care prin prisma strazilor inguste a preluat din farmecul Venetiei. Acordurile de jazz ce rasuna de la terase, turistii bronzati si zambitori, florile pastelate care impodobeau orice coltisor si cladirile cochete, pictate in culori domoale te fac sa iti doresti sa te stabilesti aici.

Magazinele de tesaturi, esarfe sau ceramica isi momeau clientii, dar noi eram in cautarea unei inghetate de pepene rosu, pe care am gasit-o intr-o gelaterie unde desertul este servit de… o romanca. In Italia, gelato facea parte din meniul zilnic.

IMG_2401  IMG_2410 IMG_2411 IMG_2412 IMG_3327 IMG_3343 Vrajite de frumusetea locului am uitat de durerea de picioare, de soarele puternic, dar si de timp; eram dornice sa exploram cat mai mult, sa admiram, sa ascultam si sa mirosim fiecare coltisor din Bellagio. O rafala puternica de vant ne-a trezit insa la realitate : aveam de prins un autobuz, iar norii cenusii care isi faceau aparitia pe cer ne-au usurat despartirea de Perla Lacului Como.

Autobuzul ne-a dus inapoi in localitatea Como, unde ne-am tras sufletul la un Cuba Libre rece, in timp ce admiram mandre pozele realizate adineaori. „Candva aceste fotografii vor spune o poveste pe blog-ul meu”, gandeam eu atunci. Am luat trenul catre Milano, unde ne astepta o noapte lunga; era seara in care am ales sa servim o cina tarzie pe bulevardul Corso Como, facand astfel cunostinta cu viata de noapte milaneza.

Tip:

  • Daca veniti cu trenul din Milano, veti cobora in gara din localitatea Como. De acolo va puteti deplasa spre statiuni fie cu autobuzul, varianta mai rapida si mai ieftina (7 euro bilet dus-intors) fie cu vaporetto (20 euro bilet dus-intors).

Pentru prima parte a articolului click aici.

Pentru partea a treia a articolului click aici.

Jurnal de calatorie : Italia IV

DSC08737

Pentru partea a 3a a jurnalului click aici

Aceasta zi a debutat cu o vizita in interiorul Bazilicii San Marco si in interiorul Muzeului Correr. Va spun sincer ca nu prea aveam chef de cel din urma pentru ca vizitasem deja un palat, insa incaperile decorate somptuos, candelabrele maiestoase si mobila impresionanta m-au facut sa spun wow! si nu regret ca am venit si aici.

Bazilica Sf. Marcu (în italiană Basilica di San Marco) este cea mai mare biserica venetiana, construita in stil bizantin si cred ca cel mai cunoscut obiectiv venetian. Accesul este gratuit.

O puteti vizita doar daca sunteti imbracati „corespunzator”, adica fara umeri sau picioare la vedere. Eu am avut noroc cu kimono-ul care il aveam la mine, insa sora mea nu a fost la fel de inspirata si a fost nevoie sa isi achizitioneze de la fata loclului un „pareo”.

Muzeul Correr mi-a placut cel mai mult dintre locatiile vizitate in acesta calatorie. Trecand peste colectia impresionanta de arta pe care o adaposteste de la picturi, manuscrise, ceramica si sculpturi la… mumii, Museo Correr se intipareste in mintea turistilor datorita interioarelor decoare cu mult talent si bun gust. Niciun detaliu nu este lasat la intamplare, totul este decorat migalos folosind cele mai pretioase materiale; de la porti, candelabre si rame de oglinzi pana la tavane, pereti si podele.

In majoritatea obiectivelor este voie sa fotografiati atat timp cat nu folositi blitz-ul !

Dupa ce soarele arzator al dupa amiezii s-a mai domolit, am luat vaporreto cu destinatia Lido di Venezia sa prindem cateva ore de plaja si de balaceala in Marea Adriatica.

Lido di Venezia este o statiune foarte cocheta si eleganta, multe dintre hoteluri fiind amplasat in vile impunatoare. Plaja insa nu e cu nimic mai presus decat plajele noastre de pe litoralul romanesc. Ce mi s-a parut interesant aici e ca multi turisti preferau sa consume pizza sau alte tipuri de alimente direct pe strada, stand asezati pe borduri.

Seara s-a incheiat in Venetia, unde am luat cina la Caffe’ Vergano, inaugurata 1882 si situata langa Grand Canal. Am degustat lasagna, cea mai buna lasagna din viata mea ! Recomand. De aici am putut admira si concursul de kayak si ambarcatiunile frumos decorate si iluminate multicolor cu ocazia sarbatorii Redentore, cea mai mare festivitate din Venetia.

IMG_5111Detalii exterior – Bazilica San Marco

IMG_5116Interior – Bazilica San Marco

DSC08730

IMG_5177Museo Correr

IMG_5175IMG_5131Museo Correr – Tavan Sala Balului

DSC08733

DSC08749Museo Correr – Biblioteca

IMG_5144

DSC08759 lVenetia

IMG_5221

LidoIMG_5249 l

IMG_5290IMG_5294

IMG_5306

IMG_5298

Pentru ultima parte a jurnalului click aici.

Jurnal de calatorie : Italia III

DSC04849 l

Pentru partea a 2a a jurnalului click aici.

Urmatoarea zi a calatoriei noastre a fost dedicata explorarii insulelor Burano si Murano, dar si plimbarilor cu vaporetto in Laguna Venetiana. Orele mai tarzii ale dupa amiezeii ne-au prins admirand interiorul fastuos al Palatului Dogilor din Venetia.

Prima oprire : Murano, insula care adaposteste zeci de fabricute in care se manufactureaza celebra sticla omonima. O insula cu aspect industrial care nu aduce nicidecum aminte de glamour-ul si eleganta Venetiei.

Am avut ocazia sa participam la o demonstratie intr-unul dintre atelierele artizanale. Aici am aflat ca exista doua tipuri de maestrii care fac sticla : suflatorii si sculptorii. Copiii incep sa practice acest mestesug de la varste fragede si poate dura chiar si 25 de ani pana un sticlar primeste titlul de maestru si poate lucra singur.

Burano poate fi alintata Insula – Curcubeu. Aici fiecare casa este pictata atfel in culori mai tari precum verde crud, rosu pasional ori in nuante mai domoale precum mov pastel sau galben pal, atmosfera fiind de poveste, de ireal. Parca te-ai afla pe un platou de filmare, unde casele au fost aranjate si vopsite cu mare maiestrie pentru a da bine pe camera. Burano este celebra si pentru dantelariile care se fac aici.

Intoarse in Venetia ne-am indreptat care Palatul Ducal (Palazzo Ducale), o bijuterie arhitectonica in stil gotic si renascentist. Daca sunteti studenti nu va uitat carnetele acasa caci primiti reduceri la bilete. Aici nu ar fi foarte multe de spus, cel mai bine e sa las fotografiile sa vorbeasca in locul meu.

Vazand atatea locuri frumoase am si uitat de foame, pe care ne-am ametit-o doar cu o „bomba mix”, o salata colorata si ispititoare de fructe. Cina am luat-o din nou in Treviso, intr-o „biosteria” unde ne-am cinstit cu niste coktailuri pe baza de Prosecco (ca tot ne aflam pe taramul unde se fabrica) : Rossini si Bellini.

Am incheiat seara cu o plimbare prin Treviso, unde am fost surprise de faptul ca localnici se cinsteau… pe strada ! Oamenii savureaza Aperol Spritz si alte bauturi, dar si un pahar de vorba cu prietenii pe trotuar, in picioare, in fata localurilor mult prea mici pentru numarul mare de amatori de distractie.

IMG_4982Fabrica de sticla – Murano

IMG_4993Magazin sticla – Murano

DSC08645 DSC08675Insula curcubeu cu ale sale casute colorate

DSC08680DSC08678Magazin dantelarii – Burano

IMG_5013

IMG_5020Curtea interioara Palatul Ducal – detalii

DSC08688IMG_5035Sala consiliuluiIMG_5040O atentie acordata detaliilor impresionanta !

DSC08708

Celebra „Punte a suspinelor” fotografiata din interiorul Palatului Ducal. Dupa judecata, condamnatii erau dusi pe aici la temnita din interiorul Palatului, iar rudele indurerate ii priveau de pe pod.

IMG_5062Bomba mix

IMG_5070Venezia noaptea

IMG_5090

Pentru urmatoare parte a jurnalului click aici. Mergem la plaja !

Jurnal de calatorie : Italia II

DSC08527

Pentru prima parte a jurnalului click aici

A doua zi a excursiei a inceput in Treviso de unde am luat trenul cu destinatia Venetia. Calatoria dureaza aproximativ jumatate de ora.

Am luat la pas Venetia, un oras-bijuterie care nu poate fi descris in cuvinte ori imagini. E unic in lume si ca atare nu poate fi comparat cu nimic. E obligatoriu sa mergeti la fata locului ca sa puteti simti magia care pluteste in apa si intelege cu adevarat ce inseamna Venetia.

409 poduri, o sumedie de canale mai inguste ori mai late, vaporete si multe gondole conduse cu iscusinta de gondolierii in bluze traditionale alb-negre. Flori pline de culoare si parfum la ferestre si porti inundate. Cladiri de o frumusete care iti taie rasuflarea, sculptate cu mare maiestrie in marmura alba, impecabila.

Dupa ce am umblat cateva ore sub soarele dogoritor pe strazile intesate de mult prea multi turisti sositi din toate colturile lumii, in special din Asia, era musai sa luam o pauza. Am hotarat sa luam pranzul intr-un local ascuns pe una dintre stradutele inguste si racoroase. Am ales si de acesta data ceva specific italian : pizza si gelato. Eu am gustat o pizza cu mix de ciuperci de padure, misto bosco cum ii spun ei. Delicios !

Dupa alte cateva ore de cutreierat pe strazi si descoperit o sumedenie de locuri intesate de istorie, de la stradute stramte si intunecoase pe care ti-e frica sa le strabati dupa lasarea intunericului, pana la piatete insorite care lasa turistii cu gura cascata; am ales sa incheiam ziua cu o bautura traditionala.

Am baut un Aperol Spritz in cafeneaua Florian, deschisa in 1720, considera cea mai veche cafenea din Europa. Preturile sunt mai mari decat in orice alta locatie, insa eleganta decorului, a servirii si a chelnerilor este pe masura.

Puteti prepara si voi acasa Aperol Spritz dupa reteta traditionala italieneasca. Umpleti un pahar de vin alb sau highball cu gheata. Turnati 2 sau 3 parti de Prosecco si 1 parte Aperol. Adaugati un strop de apa minerala si amestecati usor. Decorati cu o felie de portocala si optional cu o maslina verde.

IMG_4864TrevisoIMG_4881Treviso – detalii   IMG_4901Canal GrandeIMG_4933Gondole

DSC08568

IMG_4925Detalii – Palatul Ducal (Piata San Marco)IMG_4961Cafeneaua Florian

IMG_4960Aperol Spritz

DSC04782

Piata San MarcoDSC04792

IMG_5071DSC08549 l

DSC04811Gondolieri      DSC08612DSC04772

DSC08604

Pentru partea a 3a a jurnalului click aici. Mergem pe insule !