Jurnal de calatorie : Milano II (Lacul Como)

Mereu am avut o problema cu diminetile, pe care le percep doar ca finalul unei nopti, perioada a zilei care mi se pare mult mai fascinanta. Trezitul matinal mi se pare un soi de pedeapsa brutala, menita sa ne smulga din imbratisarea calda a pernelor si din fascinanta lume a viselor pentru a ne tranti in lume reala.

Perceptia mea despre dimineti a ramas aceeasi si in Italia, astfel ca degeaba patrundea soarele prin draperiile ciocolatii in camera noastra  de hotel, inundand-o cu lumina si caldura. Nu voiam sa parasesc patul prea curand. Totusi un gand ivit pe neasteptate m-a desteptat brusc : astazi mergem la Lacul Como, o locatie superba, sau cel putin asa pare dupa pozele pe care le-am vazut.

Rapid am facut un dus, am aplicat un machiaj natural si am ales o tinuta eleganta cu aer de croaziera. Un strop de parfum frantuzesc si ne aflam deja in tren, intr-o gara milaneza cu destinatia Como.

O ora mai tarziu, aveam in fata un infinit albastru, calm, protejat de Alpiii maiestosi. Cerul azuriu de iulie, pe care pluteau lin pufuleti albi perfecta tabloul si ne dovedea inca o data ca natura e un arhitect desavarsit.

IMG_2336 IMG_2395

Din localitatea Como, am luat funicularul ce opereaza de mai bine de 100 de ani spre comuna Brunate, situata la aproximativ 750 de metri deasupra nivelului marii.

Calm, o liniste rar intalnita astazi, stradute pietruite si inguste, vile somptuoase cu privelisti uimitoare si multa verdeata, cam asa ar fi putea descrisa pe scurt localitatea Brunate, prin care ne plimbam agale intr-o vineri.

IMG_3232 IMG_3215  IMG_2301  IMG_2303 IMG_2305

IMG_2341Urmatoarea destinatie a fost statiunea Bellagio, supranumita „Perla lacului Como”, iar planul era sa ajungem acolo cu vaporasul. Ne-am cumparat bilete, ne-am asezat pe bancutele de lemn, cu ochelarii de soare pe nas si aparatele foto in mana, pregatite sa imortalizam peisajul si sa uitam, macar pret de cateva minute, de problemele cotidiene, banale, pe care le avem cu totii.

Calatoria, desi placuta si linistita a inceput sa se transforme intr-una stresanta, presate fiind de ceas. Aveam de prins un tren inapoi spre Milano, din Como, iar statiunea Bellagio parea inca departe desi ne aflam de mai bine de doua ore pe apa.

IMG_2367

Am uitat insa de stres cand am coborat in Bellagio, un colt de paradis, care prin prisma strazilor inguste a preluat din farmecul Venetiei. Acordurile de jazz ce rasuna de la terase, turistii bronzati si zambitori, florile pastelate care impodobeau orice coltisor si cladirile cochete, pictate in culori domoale te fac sa iti doresti sa te stabilesti aici.

Magazinele de tesaturi, esarfe sau ceramica isi momeau clientii, dar noi eram in cautarea unei inghetate de pepene rosu, pe care am gasit-o intr-o gelaterie unde desertul este servit de… o romanca. In Italia, gelato facea parte din meniul zilnic.

IMG_2401  IMG_2410 IMG_2411 IMG_2412 IMG_3327 IMG_3343 Vrajite de frumusetea locului am uitat de durerea de picioare, de soarele puternic, dar si de timp; eram dornice sa exploram cat mai mult, sa admiram, sa ascultam si sa mirosim fiecare coltisor din Bellagio. O rafala puternica de vant ne-a trezit insa la realitate : aveam de prins un autobuz, iar norii cenusii care isi faceau aparitia pe cer ne-au usurat despartirea de Perla Lacului Como.

Autobuzul ne-a dus inapoi in localitatea Como, unde ne-am tras sufletul la un Cuba Libre rece, in timp ce admiram mandre pozele realizate adineaori. „Candva aceste fotografii vor spune o poveste pe blog-ul meu”, gandeam eu atunci. Am luat trenul catre Milano, unde ne astepta o noapte lunga; era seara in care am ales sa servim o cina tarzie pe bulevardul Corso Como, facand astfel cunostinta cu viata de noapte milaneza.

Tip:

  • Daca veniti cu trenul din Milano, veti cobora in gara din localitatea Como. De acolo va puteti deplasa spre statiuni fie cu autobuzul, varianta mai rapida si mai ieftina (7 euro bilet dus-intors) fie cu vaporetto (20 euro bilet dus-intors).

Pentru prima parte a articolului click aici.

Pentru partea a treia a articolului click aici.

Reclame

Review – Spray fixare machiaj e.l.f. Studio

Imi doream de ceva timp un spray fixativ pentru machiaj. Pana la urma l-am achizitionat pe acesta de la Elf, gama Studio. Contine ingrediente hidratante precum aloe, ceai verde, castravete si vitamina A, C & E. Nu contine alcool si costa 22 ron. spray-fixare-machiaj

Un produs bunicel. Fixeaza machiajul, fardul nu curge iar blush-ul nu isi pierde intensitatea. L-am testat si peste un ruj intens. Am mancat, am baut, s-a dus un pic din culoare spre interiorul buzelor, dar a tinut mai bine decat ar fi tinut daca nu as fi folosit spray-ul, iar paiul din care am baut nu s-a „rujat”.

Problema acestui fixativ e ca se usuca foarte incet. Trebuie pulverizat de la 30-40 de cm si ofera o senzatie revigoranta. Poate fi folosit nu numai pentru fixarea machiajul ci si pentru reimprospatarea acestuia pe durata zilei sau a noptii.

Am vazut ca multe fete se plang pe blog-uri de mirosul fixativului. EI bine acesta se simte doar daca mirositi flaconul sau il aplicati pe mana. Dupa ce se usuca, mirosul dispare, iar cand il aplicati pe fata nu se simte deloc, deci mirosul neplacut oarecum de plastic chiar nu e o problema.

Daca va doriti un spray de fixare la un pret accesibil atunci vi-l recomand pe acesta de la Elf. Este ok, insa nu exceleaza la niciun capitol. Isi face treaba, fixeaza machiajul dar se usuca greu si pe langa ingredientele hidratante contine si parabeni. Nu mi-a iritat fata si nu ingreuneaza demachierea.

Jurnal de calatorie : Italia IV

DSC08737

Pentru partea a 3a a jurnalului click aici

Aceasta zi a debutat cu o vizita in interiorul Bazilicii San Marco si in interiorul Muzeului Correr. Va spun sincer ca nu prea aveam chef de cel din urma pentru ca vizitasem deja un palat, insa incaperile decorate somptuos, candelabrele maiestoase si mobila impresionanta m-au facut sa spun wow! si nu regret ca am venit si aici.

Bazilica Sf. Marcu (în italiană Basilica di San Marco) este cea mai mare biserica venetiana, construita in stil bizantin si cred ca cel mai cunoscut obiectiv venetian. Accesul este gratuit.

O puteti vizita doar daca sunteti imbracati „corespunzator”, adica fara umeri sau picioare la vedere. Eu am avut noroc cu kimono-ul care il aveam la mine, insa sora mea nu a fost la fel de inspirata si a fost nevoie sa isi achizitioneze de la fata loclului un „pareo”.

Muzeul Correr mi-a placut cel mai mult dintre locatiile vizitate in acesta calatorie. Trecand peste colectia impresionanta de arta pe care o adaposteste de la picturi, manuscrise, ceramica si sculpturi la… mumii, Museo Correr se intipareste in mintea turistilor datorita interioarelor decoare cu mult talent si bun gust. Niciun detaliu nu este lasat la intamplare, totul este decorat migalos folosind cele mai pretioase materiale; de la porti, candelabre si rame de oglinzi pana la tavane, pereti si podele.

In majoritatea obiectivelor este voie sa fotografiati atat timp cat nu folositi blitz-ul !

Dupa ce soarele arzator al dupa amiezii s-a mai domolit, am luat vaporreto cu destinatia Lido di Venezia sa prindem cateva ore de plaja si de balaceala in Marea Adriatica.

Lido di Venezia este o statiune foarte cocheta si eleganta, multe dintre hoteluri fiind amplasat in vile impunatoare. Plaja insa nu e cu nimic mai presus decat plajele noastre de pe litoralul romanesc. Ce mi s-a parut interesant aici e ca multi turisti preferau sa consume pizza sau alte tipuri de alimente direct pe strada, stand asezati pe borduri.

Seara s-a incheiat in Venetia, unde am luat cina la Caffe’ Vergano, inaugurata 1882 si situata langa Grand Canal. Am degustat lasagna, cea mai buna lasagna din viata mea ! Recomand. De aici am putut admira si concursul de kayak si ambarcatiunile frumos decorate si iluminate multicolor cu ocazia sarbatorii Redentore, cea mai mare festivitate din Venetia.

IMG_5111Detalii exterior – Bazilica San Marco

IMG_5116Interior – Bazilica San Marco

DSC08730

IMG_5177Museo Correr

IMG_5175IMG_5131Museo Correr – Tavan Sala Balului

DSC08733

DSC08749Museo Correr – Biblioteca

IMG_5144

DSC08759 lVenetia

IMG_5221

LidoIMG_5249 l

IMG_5290IMG_5294

IMG_5306

IMG_5298

Pentru ultima parte a jurnalului click aici.

Jurnal de calatorie : Italia III

DSC04849 l

Pentru partea a 2a a jurnalului click aici.

Urmatoarea zi a calatoriei noastre a fost dedicata explorarii insulelor Burano si Murano, dar si plimbarilor cu vaporetto in Laguna Venetiana. Orele mai tarzii ale dupa amiezeii ne-au prins admirand interiorul fastuos al Palatului Dogilor din Venetia.

Prima oprire : Murano, insula care adaposteste zeci de fabricute in care se manufactureaza celebra sticla omonima. O insula cu aspect industrial care nu aduce nicidecum aminte de glamour-ul si eleganta Venetiei.

Am avut ocazia sa participam la o demonstratie intr-unul dintre atelierele artizanale. Aici am aflat ca exista doua tipuri de maestrii care fac sticla : suflatorii si sculptorii. Copiii incep sa practice acest mestesug de la varste fragede si poate dura chiar si 25 de ani pana un sticlar primeste titlul de maestru si poate lucra singur.

Burano poate fi alintata Insula – Curcubeu. Aici fiecare casa este pictata atfel in culori mai tari precum verde crud, rosu pasional ori in nuante mai domoale precum mov pastel sau galben pal, atmosfera fiind de poveste, de ireal. Parca te-ai afla pe un platou de filmare, unde casele au fost aranjate si vopsite cu mare maiestrie pentru a da bine pe camera. Burano este celebra si pentru dantelariile care se fac aici.

Intoarse in Venetia ne-am indreptat care Palatul Ducal (Palazzo Ducale), o bijuterie arhitectonica in stil gotic si renascentist. Daca sunteti studenti nu va uitat carnetele acasa caci primiti reduceri la bilete. Aici nu ar fi foarte multe de spus, cel mai bine e sa las fotografiile sa vorbeasca in locul meu.

Vazand atatea locuri frumoase am si uitat de foame, pe care ne-am ametit-o doar cu o „bomba mix”, o salata colorata si ispititoare de fructe. Cina am luat-o din nou in Treviso, intr-o „biosteria” unde ne-am cinstit cu niste coktailuri pe baza de Prosecco (ca tot ne aflam pe taramul unde se fabrica) : Rossini si Bellini.

Am incheiat seara cu o plimbare prin Treviso, unde am fost surprise de faptul ca localnici se cinsteau… pe strada ! Oamenii savureaza Aperol Spritz si alte bauturi, dar si un pahar de vorba cu prietenii pe trotuar, in picioare, in fata localurilor mult prea mici pentru numarul mare de amatori de distractie.

IMG_4982Fabrica de sticla – Murano

IMG_4993Magazin sticla – Murano

DSC08645 DSC08675Insula curcubeu cu ale sale casute colorate

DSC08680DSC08678Magazin dantelarii – Burano

IMG_5013

IMG_5020Curtea interioara Palatul Ducal – detalii

DSC08688IMG_5035Sala consiliuluiIMG_5040O atentie acordata detaliilor impresionanta !

DSC08708

Celebra „Punte a suspinelor” fotografiata din interiorul Palatului Ducal. Dupa judecata, condamnatii erau dusi pe aici la temnita din interiorul Palatului, iar rudele indurerate ii priveau de pe pod.

IMG_5062Bomba mix

IMG_5070Venezia noaptea

IMG_5090

Pentru urmatoare parte a jurnalului click aici. Mergem la plaja !

30 Day Squat Challenge – impresii dupa/rezultate

Teoretic in week-end trebuie sa termin provocarea de 30 de zile, practic am cam abandonat misiunea pe la day 20. In ultimele zile mereu imi gaseam scuze si am hotarat ca e mai bine sa renunt la provocare si sa o reincep alta data, dupa ce imi regularizez cat de cat programul.

Chiar daca nu am reusit sa fac toate cele 30 de zile, Squat Challenge mi-a lasat o impresie buna. Nu ocupa mult timp, genoflexiuniile nu sunt chiar asa de greu de facut pe masura ce te obisnuiesti cu ele (eu le faceam in serii) iar rezultatele se vad, dar nu sunt spectaculoase.

Celulita s-a redus, schimbarea se vede mai ales in zona coapselor cand ma asez, fesele au devenit mai rotunde insa nu s-au ridicat sau bombat [apropo, mi se pare mega ciudat sa postez despre posteriorul meu :))].

Cele mai grele zile au fost primele trei. De febra musculara am scapat dupa prima zi de pauza.

In concluzie va recomand sa incercati aceasta provocare. Nu e asa greu cum poate pare la inceput, nu aveti nimic de pierdut si veti observa niste schimbari. Totusi sa nu va asteptati la minuni. Vorba aceea : Roma nu a fost construita intr-o zi, din pacate nici noi nu putem obtine un sezut de vedeta in doar o luna :))

Pentru mai multe detalii despre The 30 day squat challenge si program click aici.